Toti avem zile proaste, zile in care nu vrem sa facem nimic, zile in care preferam sa lenevim in pat de dimineata pana seara cand adormim, zile in care tot ce vrem sa facem e sa ascultam muzica si sa plangem fara a baga pe nimeni in seama, sa ne descarcam, zile in care dorim sa ne prefacem ca suntem singuri pe lume, ca existam numai noi. 

Cred ca pot gasi destule motive pentru a-mi permite sa am o zi de genul acesta. Cum ar fi, faptul ca nu te pot iera. Incerc, crede-ma ca incerc in fiecare zi mai mult si ma chinui, ma tot chinui si nu pot. Inca am in fata ochilor imaginea creata de tine, o imagine pe care as face orice sa o indepartez, sa o uit, sa mi-o smulg din amintiri. Nu sunt in stare sa vorbesc despre asta, am incercat. Am promis ca voi povesti ce s-a intamplat, ce am patit, dar nu pot. M-am inchis in mine, cred. Am impresia ca a fost un fel de cosmar, ca nu a fost realitate, ca a fost in imaginatia mea. Cred ca o parte din mine nu poate accepta faptul ca a fost real si e greu, doare. Exista persoane carora le spun tot, in fata carora ma descarc, persoane in care am incredere. Ei bine, nu am povestit nimanui despre asta si nici nu cred ca o voi putea face curand. Sper ca intr-o buna zi voi putea trece peste, ca te voi putea ierta. Dar, cu parere de rau, pot spune ca acea zi nu va veni curand. Un alt motiv ar fi faptul ca sunt o proasta. Am dat cu piciorul in caldura pe care o primeam de la o persoana geniala, o persoana care ma iubea cu fiecare particica, molecula si incheietura a corpului. E urat cand crezi ca nu iti mai pasa, ca daca ti-ar fi pasat nu ai fi dat cu piciorul, ca nu mai simti nimic. Pentru ca simt, mereu voi simti. L-am inselat, l-am ranit, i-am distrus atat visele cat si pe el ca persoana. Nu am vrut, imi pare rau ! Imi e dor de el. Vreau sa ma stranga in brate si sa imi spuna ca ma iarta, vreau sa imi spuna ca ar da orice pentru a avea din nou o vara ca cea in care am fost a lui, vreau sa imi sarute fruntea si sa imi promita ca, atata timp cat eu ii voi da voie, nimeni si nimic nu imi va face rau. Adevarul e ca nimeni si nimic nu mi-a facut rau atata timp cat el a fost acolo pentru mine. Nu am varsat o lacrima timp de saptamni. De ce ? Atat vreau sa stiu ! De ce i-am facut asta ? Stiu ca l-ar fi durut mai putin sa ii infig un cutit in inima. Nu merita asta, nu ma merita nici pe mine. Sper ca acum e bine, sper ca a trecut peste, sper ca rade si zambeste asa cum merita. Sper ca a uitat cand de nedreapta poate fi viata uneori, sper ca s-a reindragostit. Dar mai sper si ca nu m-a uitat, sper ca a pastrat toate momentele frumoase, sper ca nu i s-au sters amintirile geniale. Sper ca inca isi aduce aminte ca am fost si fericiti, sper ca isi aduce aminte cat imi iubea zambetul si cat ii iubeam eu zambetul. Sper ca isi aduce aminte ca i-am promis ca nu il voi uita, pentru ca nu l-am uitat. Nu il voi uita nidioata ! Uneori vreau sa ma intorc si sa ii spun ca regret, dar nu pot. I-as face din nou rau. Nu pot spune ca as fi vrut sa nu se indragosteasca, sau ca as fi vrut sa nu fiu prima pe care o iubeste cu adevarat, prima dupa care e innebunit, pentru ca mi-a placut. Dar pot spune ca as fi vrut sa nu sufere. De ce ? Pentru ca acum sufar eu. M-am ranit pe mine insami, atunci cand l-am ranit pe el !  E puternic. A trecut prin multe, nu ca mine. Adevarul e ca abia astept sa il vad, imi e dor de el. Ps: e ataaaaat de frumos ! As mai putea insira cateva motive. Unul dintre ele ar fi ca, uneori, am impresia ca sunt singura, chiar daca simt cum in jurul meu mereu 'bazaie' asa zisi prieteni. Altul ar fi ca oriunde ma uit gasesc o parasuta care se da la prietenul meu, chiar daca ca mi-a demonstrat ca orice ar fi nu s-ar duce la alta, sentimentul tot e unul neplacut. Alt motiv ar fi dorul de cea mai genialaaaaaaaa persoana. De fapt sunt doua persoane, dar depinde cum vezi lucrurile. Imi e atat de dor ! Vreau in capitala, urgent ! Daca o luam asa, vreau si in Targoviste ( motivele sunt kinky de data asta ). Imi mai e dor de un adorabil fotbalist din Italia si de o alta superbitate din Franta, un altul din Olanda si un altul din Portugalia. Da, da, stiu ! Am 'amanti' cam peste tot, ce sa-i faci ? Dar imi e dor de ei. Mai ales de Italian. Inca imi aduc aminte cum ma lua pe sus, cum ma sacaia, cum ma facea sa rad, dar si cum avea grija de mine, cum spunea ca abia asteapta sa ne vedem si la anul. Sa fiu sincera, singurul motiv adevarat pentru care vreau sa ma intorc in Londra este el ! Da, cred ca astea sunt motivele pentru care mi-am permis o zi plina de muzica depresiva, inghetata si lacrimi. Daca as mai cauta sigur as mai gasi, dar se pare ca cel mai tare ma doare lipsa unor persoane. Poate fi penibil sau ciudat ca imi e dor de atea persoane, din atatea locuri ale Europei, dar nu imi pasa. Ma poate judeca oricine, nu e ca si cum as baga in seama. Nimeni nu stie ce a fost acolo, ce e cu amintirile despre care tot palavragesc si de ce ma simt cum ma simt. 

Chiar daca eu vroiam doar sa ma descarc, ma bucur ca ai ajuns sa citesci pana aici. Merci ! >:d<