Amintirea ta ma innebuneste pur si simplu. Te-am pierdut ca o proasta. M-ai iubit asa mult si eu mi-am batut joc ca ultima parasuta de pe pamant. De ce ? De ce acum te vreau inapoi ? Vreau sa te sun si sa iti spun ca imi e dor de ochii tai albastri, superbi, sa iti spun ca imi e dor sa ma strangi atat de tare in brate incat sa imi pocneasca oasele, dar sa iti spun sa nu te opresti, sa iti spun ca imi e dor sa adorm cu capul pe pipetul tau, sa iti spun ca imi e dor sa imi spui dimineata ca ai vrut azi-noapte sa mergi la baie, dar eu nu ti-am dat drumul din brate, sa iti spun ca imi e dor sa ma stresezi, ca imi e dor sa te faci gelos singur, ca imi e dor sa imi spui puiut, ca imi e dor sa ai grija de mine, sa iti spun ca esti printre singurele persoane la care am tinut vreodata, sa iti spun ca te ador, sa iti spun ca nu vreau sa te uit, chiar daca ar trebui. Doar ca nu o voi face. Esti rece, doare asa tare. Acum te inteleg. Stiu ca te-am rupt in 2, sau in 100, ti-am dat in cap. Acum am ajuns in stadiul in care vreau sa imi dea mie cineva in cap, poate uit, si asa cale de intoarce nu mai e..