E urata senzatia pe care o ai atunci cand o etapa geniala se termina, cand astepti si visezi ani intregi sa se intample si apoi chiar se intampla. Trece repede, mult mai repede decat te-ai fi asteptat. Se intampla multe pana ajungi acolo, multe si nu prea frumoase, dar atunci cand ajungi unde ti-ai dorit, atunci ai cea mai frumoasa senzatie din lume.

Am ajuns la un concert Justin Bieber, concert la care am asteptat cativa ani sa ajung. Am stat mai bine de 10 ore in picioare, am fost calcata, plouata, am lesinat, m-au luat cu o mini-targa, am fugit inapoi in sala, am sarit indiferent de faptul ca nu mai aveam nici aer si nici voce, nu a mai contat pentru ca m-am simtit ca in familie, intr-o mare familie. Nu ne intelegeam intre noi, am intalnit fane din argentina, romania, grecia si restul cele din italia, dar nu i-a pasat nimanui pentru ca sentimentul era acelasi, cel mai frumos sentiment pe care l-ar putea cineva simti, eram mai bine de 10.000 de persoane in sala si nu se simteau 10.000 de inimi batand, toate inimile noastre formasera una singura, una imensa, eram un suflet, aceasi emotie si aceleasi lacrimi. Nu a contat ca nu ne cunosteam intre noi pentru ca ne-am comporant ca si cum ne-am cunoaste si iubi de o viata intreaga, that's why we're beliebers !  Demonstram belieberi, demonstram din nou si din nou ca nu suntem doar un grup de fani, ci ca suntem o mare familie, familia lui. Cel mai frumos sentiment pe care l-am avut in 16 ani a fost atunci cand m-am uitat peste video-uri si poze de la concertul respectiv din believe tour si am putut spune - am fost acolo ! A fost cea mai intensa si plina zi din viata mea si desi am trecut prin multe in doar 12 ore, nu as schimba nimic, e ceva cu care voi ramane pe viata, o amintire, una dintre acele amintiri care par vise, lucruri care s-au intmplat in realitate, dar ti-ai dorit atat de mult sa se intample incat pur si simplu nu iti vine sa crezi ca s-a intamplat. Si acum mi se face piele de gaina cand imi aduc aminte cand Justin a inceput sa cante believe, am simtit versurile melodiei pana in maduva oaselor si sunt absolut sigura ca nu am fost singura, pentru ca nu a contat de cate ori a cedat, noi am fost mereu cei care l-au ridicat si l-au facut sa mearga mai departe, suntem baza lui si cum a spus si el at the end of the day, he's still OUR Justin. Nu a fost vorba doar despre spectacolul in sine, spectacol la care nu ma asteptam, a fost show la propriu, de la artificii la Justin aparnd de undeva de sus purtand aripi imense si la aparitia lui deasupra noastra in timp ce canta la chitara, plimbandu-se de jur imprejur deasupra fanilor, ci pur si simplu a fost vorba despre noi !

As putea continua ore in sir cu asta, as putea scrie o carte intreaga despre un singur concert si toata emotia pe care o singura persoana si vocea ei a putut sa o creeze, dar deja e mult. In afara de asta, Italia a fost superba. Am amintiri atat de dragute si in plus.. a fost si ea, frumoasa mea Minnie. A fost locul unde nu ne pasa de nimeni si nimic, eram impreuna si ar fi putut sa se intample orice pentru ca atata timp cat eram una langa cealalta nu mai conta. Asolo, Veneto, Bologna, Villa d'Asolo, One di Fonte, Simone, Craziness, Che cazzo ?!, limoncello, pasta, bestfriend, Bieber, memories, pictures, dreams, believe ! Cuvintele care imi vor ramane adanc intiparite in minte.

Ps: “If you don't dream big, there's no use of dreaming. If you don't have faith, there's nothing worth believing.”  - Justin Bieber

The feeling I get when I look at this and think - I was between those voices, singing and screaming !