Nu-i așa că adori când i se scurge puțin rimelul de la lacrimi ? 

 Și părul.. niciun hair stylist nu poate să-i dea atât volum cât îi dai tu când o ciufulești într-o bătaie cu perne cu final fericit. Tenul ei imperfect nu e atât de senzațional când îi înveți geografia alunițelor, iar cele 2 mici vergeturi de pe fund parcă sunt albiile a două râuri exactice care pornesc din izvorul fericirii. În fiecare dimineață îți spune că nu vrea să o vezi așa: Sunt urâtă la 7 dimineața. Nu și dacă te prinde 7 dimineața la mine în pat.. 

 Ochii aproape lipiți de somn ? Încă privesc înspre înauntru, către sufletul în care mă lăfăi ca un pașa. Un palat pe care nu îl împart cu nimeni. E superbă dimineața. Cu ea. Are rost să oprești alarma doar ca să poți să te bucuri de imaginea ei dormind. Înger imperfect cu o aripă neagră. Sculptură perfectă cu un colț rupt. Sau să-i dai un telefon mamei ei. Să-i mulțumești că există. Sau să te furișezi în varzul picioarelor și să-i pregătești micul dejun. 

Copyright: Radu F. Constantinescu