Uneori, in unele zile, am impresia ca sunt cea mai fericita peresoana din lume, ca iubesc tot, ca vreau sa raman aici si sa nu parasesc locul asta niciodata. Si apoi, in alte zile, vreau sa imi iau catelul si sa plec unde vad cu ochii. Sa mai intorc doar de Craciun ca sa imi imbratisez parintii, apoi sa fug din nou, cat ma tin picioarele. Sunt zilele in care orice gest ma doare, sunt irascibila si inec perina in lacrimi inainte sa adorm. Se intampla tot mai des. Nu mai vreau. Nu eram asa, nu am fost niciodata asa. I used to be a big ball of fucking sunshine! De ce? De ce am ajuns asa? Nu mai, nu mai am lacrimi, te rog nu mai..