Sper ca stie. Sper ca stie ca am temeri si tot felul de ganduri care nu imi dau pace. Sper ca stie ca sper ca iubeste mai mult la mine decat o pereche de sani bine conturati si partide de sex. Sper ca iubeste la mine tot ce iubesc eu la el si sper ca stie ce anume iubesc eu la el. Iubesc felul in care intra in transa de fiecare data cand vorbeste despre ceva ce il pasioneaza, ii iubesc ochii si modul in care ii lumineaza cand vorbeste despre pariuri castigate, iubesc cum se uita la mine cand plang la filme, iubesc momentele in care se ataca ca nu il tin de mana si de multe ori iubesc si felul in care ne certam - cu doua orgolii puternice la mijloc - si totusi, orgolii peste care am calcat fiecare atunci cand s-a ajuns prea departe. Unul pentru altul, sau pentru noi. Iubesc momentele sincere in care incepe sa fredoneze odata cu melodiile de la radio, iubesc sentimentul de liniste pe care mi-l da, chiar si cu vocea lui nu neaparat demna de momente artistice. Iubesc grijele lui in privinta cadourilor si iubesc faptul ca, desi poate a inteles ca important pentru mine este sa fie dragut si frumos si nu scump, totusi depune efort si nervi in achizitionare. Ii iubesc din tot sufletul vocea morocanoasa dimineata, patul cald si felul in care ma ia in brate inainte sa poata deschide ochii. Iubesc mesajele de noapte buna si buna dimineata. Iubesc felul in care imi saruta fruntea si iubesc sa ma certe in sala de cinema daca nu imi las capul pe pieptul lui. Iubesc copilul din el si iubesc decizile mature pe care le ia uneori. Il iubesc pentru tot ceea ce e si pentru tot ceea ce urmeaza sa devina, cu, sau fara mine.