Vreau sa tin blogul asta, il am de atatia ani, vreau sa ramana pentru ca, pentru o perioada atat de lunga de timp, mi-am pus sufletul in cuvinte si imi place atat de mult sa citesc din urma.

O sa scriu despre 2017 si despre faptul ca am avut unul dintre cei mai buni ai ai mei, dar pana atunci vreau sa vorbesc despre 4 ianuarie.

Am mai scris o singura data atat de din suflet si ti-am spus ca te iubesc pentru tot ceea ce esti si pentru tot ceea ce urmeaza sa fi, cu sau fara mine si vreau sa stii ca, indiferent de ce se intampla si indiferent de cat de tare ma vei urai mai devreme sau mai tarziu, intotdeauna va ramane valabil ce am spus atunci. 

Esti omul meu si, chiar daca mi-am auzit ca suntem un circ, ca eu sunt haos pentru gandurile tale, iar tu esti otrava pentru sufletul meu, chiar daca mi-am auzit ca ne meritam unul pe altul, vreau sa stii ca ma simt norocoasa ca te-am cunoscut. Mi-ai rupt sufletul de multe ori si m-am intors de fiecare data, m-am intors de drag si m-am intors pentru ca te-am purtat atat de mult in suflet si pentru atat de mult timp, incat nu mi-as fi putut imagina ziua in care intr-adevar nu vei mai fi. 

Le-am facut si eu pe ale mele si nu te-am ascultat cand, desi nu recunosteam, ar fi trebuie sa te ascult si pentru asta imi pare rau. 

Ti-am reporsat multe si stiu ca uneori poate meritam mai mult, dar poate mai mult meritai si tu cateodata. Totusi, acum vreau sa imi cer scuze. Vreau sa imi cer scuze daca ti-am cerut mai mult decat trebuia, vreau sa imi cer scuze ca am fost prea pisaloaga si vreau sa imi cer scuze pentru zilele in care am fost apucata si am facut scandal pentru lucruri marunte.

Mi-as dori sa fiu mai perfecta, mi-as dori sa iti pot aduce doar zambete si fericire pe lumea asta. 

Probabil ca nu voi reusi, dar iti promit ca voi incerca si daca vreodata voi face opusul, te rog nu uita ca sub toata furia si gura mea mare, e un suflet care te iubeste cu toata forta pe care o are. 

Esti un om atat de bun, don't let anyone tell you otherwise (daca tot nu mai stiu vorbi romana). 

Acum 4 ani, pe la 5 dimineata, mi-am facut o poza, tin minte si acum ca a durat vreo 40 de minute sa aleg selfie-ul pe care sa il postez si o facusem doar ca sa il vezi tu si alesesem niste versuri pentru descriere care ziceau cam asa "it's five o'clock in the morning and I want ya', and you want me.. don't ya?". Si ai vazut si mi-ai dat si like si ma simteam de parca mi-ai scris "da ma, te vreau", desi era doar un like, doar ca imi placeai atat de mult, atat de mult. Si stau acum si ma gandesc ca si acum as face la fel si, dupa 4 ani, jur ca imi placi la fel de mult, singrua diferenta e ca acum te mai si injur, dar doar din iubire, promit.

Mai sper si ca imi impartasesti sentimentele si ca doar le tii ascunse uneori. 

Si mai sper sa fim tot aici si la anul. 

Apropo, desi nu am crezut niciodata in dragoste la prima vedere si ma zgarie pe creier prostiile de genul, mi-am dat seama ca e un click care exista si esti singurul om cu care am simtit click-ul asta de prima data cand te-am vazut. Si cred in el.